Nobody's Home
Administrator
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 413
|
|
Kill’em All - 1983
În anul 1983, cu un nou chitarist principal, Kirk Hammett, Metallica intră în studioul din New York, pus la dispoziţie de către Megaforce Records, pentru a înregistra primul album.
"Metal Up Your Ass" avea să se numească, însă casa de distribuţie a considerat numele total inadecvat şi l-au refuzat, Cliff Burton a venit cu sugestia ca albumul să se numească "Kill’em All" nume ce întruchipa întru totul agresivitatea nemaiîntâlnită până atunci a albumului.
Albumul conţinea 10 piese, inclusiv cele 7 de pe “No Life ‘Til Leather”:
1."Hit the Lights"
2."The Four Horsemen"
3."Motorbreath"
4."Jump in the Fire "
5."(Anesthesia) Pulling Teeth"
6."Whiplash"
7."Phantom Lord"
8."No Remorse"
9."Seek & Destroy"
10."Metal Militia"
La patru dintre piese Dave Mustaine este coautor, cu James Hetfield şi Lars Ulrich (The Four Horsmen, sau The Mechanix-cum se numea original pe demo, Jump in the Fire, No Remorse şi Metal Militia) restul sunt scrise de Hetfield şi Ulrich, excepţie fac Anesthesia (cântec instrumental, solo de bass, dar în combinaţie şi cu bateria lui Ulrich de la minutul 2:24 până la final) ce aparţine lui Cliff Burton şi Motorbreath aparţinând exclusiv lui Hetfield.
Jonny Z şi soţia sa, şi-au amanetat toate valorile pentru a putea produce şi distribui albumul. Un album în care aveau mare încredere. Cu toate că nu şi-au permis publicitate, iar radioul nu se atingea de el, albumul s-a vândut în 65.000 de exemplare foarte repede.[necesită citare] Făcând din Metallica un fenomen al muzicii Underground. La finalul anului 1983, Metallica pleacă în primul turneu trans-american, Kill’em All For One. Iar la întoarcere autobuzul lor nu mai avea acoperiş, fiind complet devastat de cei patru.
Turneul s-a încheiat la începutul anului 1984, pe 2 ianuarie, după 53 de concerte.
[modifică] Ride The Lighting -1984
“Kill’em All” nu a fost neapărat un mare succes din punct de vedere financiar, însă el vânduse 300.000 de exemplare, ceea ce era de-a dreptul incredibil pentru un label independent ca Megaforce.[necesită citare] Succesul albumului a făcut ca Elektra Records, un label foarte important, să facă o ofertă formaţiei- de impresariere. Oferta a fost acceptată, iar Metallica, însoţită de producătorul Flemming Rasmussen, s-a mutat într-un studiou din Copenhaga pentru a înregistra un nou album: Ride The Lighting – în continuare sub Megaforce Records.
Albumul de debut al formaţiei a făcut din Metallica liderul mişcării Trash. Cea mai mare formaţie din cele patru Mari ale Trash-ului: Metallica, Antrax, Megadeth (formaţie fondată de Mustaine) şi Slayer. Echilibrul şi corectitudinea adusă de Kirk formaţiei, atitudinea şi rifturile lui James, forţa lui Ulrich şi puterea bassului lui Burton, fac din “Kill’em All” un clasic, cel mai agresiv album Rock de până atunci. În acest context ceea ce Metallica a făcut pe “Ride the Lighting” a surprins pe toată lumea.
Versurile erau mult mai clare, producţia era infinit mai bună, iar agresivitatea instrumentelor era dublată de cea a versurilor. Influenţa lui Burton era clară, progresul formaţiei fiind evident. Cliff era un muzician desăvârşit. Era singurul din formaţie care studiase cu adevărat muzica. El a avut o influenţă foarte mare asupra lui James. Cei doi devenind foarte, foarte apropiaţi. Acest lucru a dus la crearea unor cântece foarte puternice, atât ca versuri cât şi ca sunet.
Piesele “Creeping Death”, “Fight Fire With Fire”, “Treaped Under Ice” sau “Escape” reţin rapiditatea primului album, însă Ride The Lighting aduce în prim-plan cântece care conţin aranjamente simfonice precum “Fade to Black” sau piesa instrumentală, de aprope 9 minute ce va închide albumul “The Call of Ktulu”. Albumul conţine de asemenea şi piesele “Ride the Lighting” şi, una din favoritele publicului, piesa cântată aproape în fiecare concert “For Whom The Bell Tolls”.
Din punct de vedere al versurilor, Metallica aduce în prim-plan, în special, moartalitatea. Cântecul Ride the Lighting fiind despre pedeapsa capitală, moartea pe scaunul electric, şi neputinţa în care se află cel pus în situaţia de a fi omorât. În timp ce “Fade to Black” , cântec ce are probabil cea mai mare importanţă în istoria formaţiei, este despre sinucidere.
“Ride The Lighting” este un album progresiv, Heavy-Metal, ce arată influenţa pe care Kirk Hammett şi în special Cliff Burton o au în formaţie. Este considerat de mulţi specialişti în muzică, şi de o parte din fanii Metallica, cel mai bun album al lor. Şi chiar cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor. Este şi ultimul album pe care Dave Musteine mai are credite (Ride the Lighting şi The Call of Ktulu fiind 2 cântece pe care s-au folosit riffturi scrise de către Dave)
Albumul are un mare succes în America. Şi face Metallica cunoscută şi în Europa. În 1984, Metallica va face primul turneu în Europa, susţinând formaţia VENOM. Turneul avea să se numească “Seven dates of hell”, (turneu început la Zürich şi terminat la Paris, după 16 concerte). Acest turneu a fost urmat de unul mondial “Bang that head that doesn't bang tour”.
În 1985, înainte să intre din nou în studiou, pentru a înregistra un nou album, Metallica a fost pentru prima oară prezentă la festivalul Monsters of Rock din Dunnington. James a atras atenţia publicului (70.000 de oameni) de la început că nu sunt o formaţie ca celelălte (fiind programaţi să cânte între Ratt şi Bon Jovi 2 reprezentanţi ai Hair-Metalului): "If you came here to see spandex, eye makeup, and the words 'Oh baby' in every fuckin' song, this ain't the fuckin' band."
[modifică] Master of Puppets-1986
Albumul "Ride the lighting" a ajuns să vândă 800.000 de mii de unităţi enorm pentru o casă de discuri independentă. Metallica începe înregistrarile pentru al treilea album la sfârşitul anului 1985. Acesta este înregistrat tot în Danemarca, cu acelaş producator Flemming Rasmussen.
Master Of Puppets, primul album integral sub Elektra, este considerat de către majoritatea fanilor hard-core ai Metallica şi de majoritatea specialiştiilor ca fiind cel mai bun. Cel mai bun album Metallica, dar şi cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor.
Maturizarea formaţiei este evidentă. Complexitatea pieselor este nemaiîntâlnită pâna atunci. Piese de peste 8 minute ca “Master of Puppets”,”Disposeble Heroes” reţin atenţia ascultătorului pe toată durata lor, hipnotizându-l. Piese de energie pură, “Battery” şi “Damege Inc.” sporesc agresivitatea formaţiei. Iar misterul este adus de “The Thing That Should Not Be”- piesa derivată din The Call of Ktulu, fiind inspirată de către povestirile lui H. P. Lovecraft.
Versurile de pe acest album vorbesc în special despre razboi, dependenţă şi chiar politică (“Leper Messiah”). Albumul mai conţie o piesa intrumentală “Orion” si o piesă ce ca structură seamănă cu Fade To Black, Welcome Home (Sanitarium),a doua baladă a formaţiei ce vorbeste despre frământările unui nebun internat într-un sanatoriu ( sau îngrădirea minţii libere de către societate ).
Albumul ajunge să vândă 500.000 de exemplare relativ repede, Metallica primind primul disc de aur. Este primul album trash care intră în top 100 Bilboard atingând poziţia 29, fără să fie difuzat de radio. Succesul monstru face ca Metallica să primească o invitaţie din partea lui Ozzy Osbourne de a face un turneu împreună. Invitaţie acceptată, iar succesul enorm pe care Metallica l-a avut în timpul acestui turneu, a facut ca acesta să fie ultimul ca trupă de suport.
Succesul avut de Metallica a făcut ca această să devină o trupă controversată. Melodiile precum Fade to Black şi Sanitarium, dar şi semnarea contractului cu importanta casă de discuri Elektrica, au nemulţumit pe unii fani ai trashului, acuzând Metallica că au devenit comerciali. Cliff Burton a raspuns acestor acuzaţii simplu: “mi se rupe”.Relaţiile din cadrul formaţiei erau excelente. Cliff avea o influienţă mare asupra formaţiei, in ciuda succesului enorm pe care îl aveau, ei au rămas cu picioarele pe pământ, mai ales datorită atitudini lui Cliff o persoană neobişuită, extraordinar de liniştită. Datorită lui, James a crescut mult. La început James nu se descurca neaparat în postura de “Front-man” însa în 1986 deja era ceva natural pentru el, datorită încrederii insuflată de către Cliff. Kirk îl considera pe Cliff un frate mai mare. Lars şi James erau foarte apropiaţi. Iar pe cei patru îi lega si faptul că le placea să bea. Şi obişnuiau să bea foarte mult. Încât fanii i-au numit, la un moment dat, “AlcoholicA” nume de care erau chiar mândri. James povesteşte o scenă în care, fiind anunţat că mai sunt 10 minute până când trebuie să intre pe scena, el a intrat în panică fiindcă nu era beat..
[modifică] 27 Septembrie 1986
În 5 ani,3 ani de la scoaterea primului album, Metallica a evoluat din formaţie de garaj în formaţie de stadion. Turneul Damage Inc.- primul ca formaţie principala, nu a făcut altceva decât să confirme statutul pe care Metallica îl avea.
Pe data de 27 Septembrie 1986, formaţia se afla în Suedia. Autobuzul de turneu se îndrepta către Danemarca, unde aveau să susţină următorul concert,al turneului "Damage Inc. Tour". Lars şi James, dupa ce se ameţiseră bine, dormeau, în timp ce Kirk şi Cliff nu se întelegeau asupra patului în care urmau să doarmă, cel din faţă de langă şofer sau cel din spate de langă un geam (preferat de amândoi). Pentru a aplana conflictul, Kirk ia un pachet de carţi şi îi propune lui Cliff să aleagă fiecare câte o carte, iar cel ce va alege cartea cu valoarea cea mai mare castigă patul din spate. Prima carte, cea trasa de Cliff, s-a nimerit să fie chiar asul de pica, spaşit şi ofticat, Kirk acceptă să doarmă în patul de lângă şofer. Mai târziu, în aceiaş seară, Kirk nu poate dormi din cauza unor zgomote ciudate. Spatele autobuzului se balansa, filtrul cu cafea fierbinte se varsă peste James trezindu-l, dintr-odata tot autobuzul începe să se rastogoleasca, ca si cum ar cădea intr-o râpă. Toţi sunt aruncaţi prin autobuz, ca nişte cârpe în cuva unei maşini de spălat. Odată terminată miscarea de rotire, autobuzul se opreşte. Soferul şi ceilalţi oameni (tehnicienii şi cei ce se ocupau de turneu) reuşesc să iasă din autobuz. Kirk o face şi el, îl vede pe James care ieşa şi el dupa ce a spart geamul de siguranţă al autobuzului cu piciorul, si pe Lars care speriat fugise la 100 m de autobuz. Uitându-se în jur vedea sau auzea pe toată lumea mai putin pe Cliff. Îndreptându-şi ochii către autobuz vede picioarele lui Cliff ieşind cumva de sub autobuz. Cliff Burton, fusese aruncat prin geamul langă care dormea, iar autobuzul a picat peste el. Haosul domnea, ce se întamplase!? Şoferul tragea de o pătură de langă Cliff, James şi Kirk au sărit imediat “nu îndrazni să i-o iei!!” imediat l-au luat la întrebari pe şofer “ce s-a întamplat?, ce ai făcut?, ai băut??” şoferul le-a răspuns că a fost polei şi a pierdut controlul. Între timp o macara a fost adusă pentru a ridica autobuzul şi ai elibera pe oameni rămaşi prinşi sub el, printre care şi Cliff. Din păcate macaraua nu a fost bine prinsă şi a scăpat autobuzul, el picând din nou peste Cliff. În cele din urma Cliff a fost eliberat, însa era prea târziu. La vârsta de 24 de ani, Cliff Burton era mort. La -4 grade, James a mers, în chiloţi şi în sosete, 2 mile pentru a încerca să gasească vro urmă de polei. Nu a gasit, şi a fost cu greu convins să nu îl omoare pe şofer. În acea noapte, odată ajunşi la un hotel, Lars, James si Kirk au început să bea. La 4 dimineaţa, Kirk si Lars au fost treziţi de către James, care ţipa pe strada din faţa hotelului “Cliff unde eşti??! Cliff de ce ai plecat?”, au început să plângă amândoi.
Moartea lui Cliff a şocat întreaga lume a metalului, el avea foarte mulţi prieteni fiind chiar şi în 1981 un “star”printre cei ce urmareau evoluţia thrash-ului. Oamenii nu au fost surpinşi să afle că el cânta cu Metallica, cea mai neobişnuită persoană şi cel mai curtat bassist, în cea mai agresivă şi bună formaţie. Trupul lui a fost incinerat, iar la ceremonie Lars, Kirk si James au interpretat, pentru prima oara live, “Orion”. Viitorul formaţiei era incert. Influienţa lui Cliff în formaţie era enormă, si mulţi nu vedeau cum Metallica are să continue fără el. Celor trei nici nu le-a trecut prin cap să se oprească, mai ales că după ceremonia funerara, tatal lui Cliff i-a rugat să continue, pentru a menţine spiritul lui Cliff viu. A doua zi după înmormantare Metallica audia bassisti, posibili înlocuitori pentru postul ocupat de Cliff.
[modifică] The NeW-KiD
Audiţiile se desfăşurau într-o atmosferă austeră. Mulţi dintre candidaţi nereuşind să stea mai mult de 1 minut în camera de audiţie până să audă cuvântul “next” - următorul. Les Claypool (din formaţia Primus), a fost unul din cei ce au vrut jobul, prieten din copilărie cu Kirk. Formaţia l-a placut, însă i-a considerat stilul prea “funky”. Brian Slagel, cel care l-a recomandat pe Cliff, i-a spus lui Lars ca ştie exact care este persoana potrivită pentru ei: Jason Newsted, din “Flotsam and Jetsam”, megafan al formaţiei. Jason s-a prezentat la audiţii. Tremura de emoţie. Însă cei 3 au considerat că are energia potrivită. Pe data de 28 octombrie 1986,la 3 săptămâni după înmormântarea lui Cliff, Lars l-a anunţat pe Jason, într-un restaurant local unde erau împreuna cu James şi Kirk, că a primit slujba. Jason a început să facă tumbe, să sară pe mese, să ţipe de fericire. O săptămână mai târziu, formaţia a plecat în turneu.
Jason a fost un influx nesfărşit de energie pentru formaţie. A devenit repede “live-guy” permanenţă legătura dintre formaţie şi fani. James a spus într-un interviu că Jason era în stare să meargă pe stradă să ceară oamenilor să le dea autografe… Însă nu totul era perfect. O perioadă de calm se instaurase, iar odată cu el a venit şi adevărata durere, conştientizarea faptului că… o persoană foarte importantă nu mai era, Cliff. James, Kirk şi Lars resimţeau din plin lipsa lui Cliff. Ei l-au scos ţap ispăşitor pe Jason. Uşor, uşor au început să-l fiarbă: să vada cât poate duce. Iar naivitatea lui Jason, făcea lucrurile şi mai uşoare pentru ceilalţi 3. De exemplu, ei spuneau tuturor că Jason este homosexual, sau ieşeau în oraş să bea sau să mănânce ceva şi puneau toată consumaţia pe contul lui Jason… şi o mulţime de astfel de lucruri, ei îl numeau pe Jason în loc de Newsted, NewKid. Pentru Jason nu era chiar slujba perfectă. Însa el a rezistat, dobândind cu adevărat locul în formaţie.
Pentru a evita o reacţie negativă a fanilor, Metallica a preferat să elibereze un disc de cover-uri, în locul unui album de studio cu cântece noi. “The 5.98$ E.P.: Garage Days Re-Revisited”, pentru a face cunoştiinţă fanilor cu noul bassist în iunie 1987. Albumul a fost în mare parte înregistrat în Garajul lui Lars, de aici şi numele E.P-ului.
[modifică] …And Justice For All – 1988
Cel de-al patrulea album Metallica este “…And Justice For All”. Multii fani sau specialisti se indoiau de puterea creativa a Metallici fara Cliff. Insa relatia dintre James Hetfield si Lars Ulrich a fost intotdeauna primordiala pentru formatiei. Ei sunt baza fortei creative ce inseamna Metallica. Astfel albumul “…And Justice For All” a fost un succes masiv. Tributul suprem adus de formatiei lui Cliff.
Uimitor este faptul ca, albumul nu este la fel de complex ca “Master of Puppets”, ci mult mai complex! Iar 7 din 9 piese au peste 6 minute, celelalte 2 nu au “decat” peste 5 minute. Albumul continua trendul impus de ultimele doua albume, adica:
Incepe cu un cantec foarte energic si rapid: “Blackend”
A doua piesa este cea care da si titlul albumului: “…And Justice For All”
Penultima piesa este instrumentala: “To Live Is To Die”
Versurile sunt in acelas registru ca si pana acum, frustrare ( “Harverster of Sorrow” sau “Frayed Ends Of Sanity”), razboi (epicul – “One”sau “Blackend”), libertate (“Eye of The Beholder”, “Dyers Eve”sau “The Shortest Straw”) si politica(“…And Justice For All”), insa sunt mult mai directe. Heatfield a vorbit,in versurile sale, mult mai direct pe acest album despre societate. Insa, in ciuda stilului agresiv al lui James de a canta, versurile nu vorbeau de revolta sau nu instigau la violenta. Albumul mai contine si o piesa instrumentala “To Live Is To Die”care contine riffturi scrise de Cliff, precum si o poezie citita de James la mijlocul catecului (ce are 9:48,cu 3 secunde mai mult decat “…And Justice For All”).
Albumul este mai complex, mai direct decat ”Master of Puppets”sau “Ride the Lighting”, a avut un succes comercial mult mai mare decat precedentele ( a atins locul 6 in Top 200 Billboard,primul top 10 al lor), de ce nu este cel mai bun album Metallica? Ei bine, este pur si simplu infect produs. Sunetul de chitara este foarte subtire, tobele clikaie de cateva ori, iar bassul..bassul nu se aude (toate acestea adauga un caracter oarecum metalic,la propriu). Sunt mai multe variante pentru lipsa bassului:
Jason era nou in formatie si nu a avut un cuvant de spus la mixaj
James si Lars, nu aveau incedere in talentul lui Jason, ei , in timpul mixajului, ar fi decis ca bassul sa fie dat foarte incet, abia audibil, la asta adaugand inca -1 DB.
(cea confirmata de Jason si Lars) Bassul lui Jason imita chitara ritmitca si tobele, sunetul bassului fiind confundat cu cel al chitarii si sau al tobei.
Metallica isi castigase deja un loc in istoria muzicii, chiar devenint o trupa Metal legendara, totul fara ajutorul radioului sau, nici atat, al televiziunii. Ceea ce Metallica aduce nou odata cu albumul este primul Video-Clip, pentru piesa “One”- care are aceias structura cu “Sanitarium” si “Fade To Black”, de pe precedentele 2 albume. Clipul prezinta formatia cantand piesa intr-un depozit, clupul fiind mixat cu parti ale filmlui “Jonny Got His Gun”, decat sa negocieze pentru dreptul de a folosi filmul,ei au cumparat toate drepturile pentru film. Videoul a avut un impact foarte mare asupra publicului MTV. Fiind difuzat in mod regulat, cu toate ca avea peste 8 minute. De asemenea exista si o versiune a clipului fara film. El a fost inclus pe DVD-iul pe care MTV l-a scos in 2007, ce continea cele mai marcante 24 de videouri din istoria MTV.
De asemenea in anul 1989 Metallica a fost nominalizata la premiile Grammy, care aveau pentru prima oara o sectiune hard rock/metal, alaturi de AC/DC si alte trupe printre care si “Jethro Tull”, care nici nu s-au obosit sa apara la ceremonie, nominalizarea lor fiind considerata o ofensa la adresa hard rockului, nu pentru ca ei ar fi controversati sau ar canta prost, ci pentru ca nu erau nici pe departe o formatie Metal sau Hard Rock ci Art Rock (de exeplu solistul canta la flaut). Metallica era clar favorita la castigarea premiului, insa comisia ofere premiul formatiei “Jethro Tull”. Acest lucrul nu a afectat cu nimic atmosfera in formatie sau succesul pe care il va avea tuneul “Dameged Justice”, insa a pus in discutie competenta juriului.
In timpul tuneului ei nu au cantat albumul in totalitate, din cauza complexitati iesite din comun. La un moment dat Kirk declara: "One day after we played 'Justice' and got off the stage one of us said, 'we're never fucking playing that song again.”(“Intr-o zi, dupa ce am cantat ‘Justice’ si am parasit scena, unu din noi a spus ‘Imi bag p*** de-l mai cantam vrodata!’”)
[modifică] The Black Album – 1991
Metallica a crescut cu fiecare album, atat in complexitate cat si ca atitudine. Incecarile prin care au trecut i-au facut mai puternici. Turneul “Damaged Justice” a adus formatiei cele mai mari incasari de pana atunci. Fanii ii iubeau mai mult ca niciodata, Metallica devenise un monstru al muzicii Heavy Metal. Inceputul anilor 90 a insemnat moartea hair-metalului sau glam metalului. Singurele supravietuitoare ale anilor 80 erau formatiile ce aveau atitudine si agresivitate. Totodata Grungeul (prin Nirvana) incepuse sa iasa la suprafata. Astfel anii 1990-1991 au fost foarte productivi din punct de vedere muzical. Formatia Megadeth a scos cel mai de succes album al lor “Rust in Pace”, Nirvana la fel: “Nevermind”,precum si Guns and Roses: “Use your Illusion 1”. Insa cel mai de important album din acea perioada va fi: “Metallica”numit de fani si cunoscut ca “The Black Album” (din cauza logoului si coperti negre dar si succesului comparativ cu “The White Album”) .
Productia albumului a tinut 10 luni si a costat peste 1 milion de dolari. Producatorul albumului a fost Bob Rock, care fusese chemat sa mixeze albumul, insa el a dorit sa-l produca in totalitate. Bob s-a intalnit cu James si cu Lars si le-a spus in fata ca albumele lor suna foarte prost in comparatie cu ceea ce fac pe scena. Metallica era foarte conservatoare in ceea ce priveste muzica lor. James nu avea un cuvant de spus in solouri sau partile lui Lars, dar nici ceilalti nu puteau comenta la adresa versurilor sau rifturilor. Devenisera foarte rigizi, iar ca cineva din afara formatiei sa comenteze la adresa muzicii lor li s-a parut foarte deplasat. De aceea Bob a fost greu acceptat de catre formatie. Insa dupa 10 luni de certuri nesfarsite, 10 luni tensionate si foarte grele ( surprinse de filmul “A year and a half in the life of Metallica” partea 1 ) Metallica, pe 13 august 1991, a scos pe piata “Albumul Negru”. Albumul a avut un succes fara precedent in istoria Heavy-Metalului, oameni stateau la coazi enorme pentru al cumpara.
Muzica de pe acest album este complet diferita fata de albumele precedente. Influienta lui Bob Rock fiind evidenta. Albumul este produs impecabil, piesele sunt mult mai simple, cantece de un singur rift, nu ca in precedentele albume ce contineau 3-6 rifturi inghesuite intr-o singura piesa. Valva creata si popularitatea enorma a formatiei, a facut ca radioul sa fie obligat practic sa tranzmita Metallica. Iar cantecele simple au facut ca formatia sa-si mareasca considerabil baza de fani.
Demourile pieselor au fost inregistrate acasa la Lars cu 3 luni inaitea intarii in studio, de catre Lars si James. Albumul continea 12 piese. Printre care si o piesa mult mai lenta ca cele de pana atunci “Nothing Else Matters”, piesa ce nu trebuia inclusa pe album fiind considerata prea personala de catre James. O balada cu dinamica intoarsa “The Unforgiven”,o melodie despre constiinta de sine “Sad But True”, precum si despre “drum” “Wherever I May Roam”, sau despre razboi “Don’t Tread On Me”, “Struggle Whitin”,”Through The Never”, chiar despre religie “The God That Failed” si “barfa”: “My Friend Of Missery” si “Holier Than Thou”. Piesa ce a avut cel mai mare succes a fost, de departe, “Enter SandMan”, primul extras de pe album.
In cateva prima luna au vandut milioane de albume. Succesul era enorm. Iar in 1991, Metallica a castigat premiul pentru cea mai buna formatie Rock,la MTV Music Awards, si a interpretat melodia “Enter Sandman”. Succesul era monstros, ramasese doar sa duca noul album fanilor.
|
|
, Lars, James şi Cliff erau în camera sa. Ei i-au explicat că trebuie să plece. Şi că autobuzul său, cu care va face 4 zile până în San Francisco, pleacă în 45 de minute. Câteva ore mai târziu chitaristul formaţiei Exodus, Kirk Hammett, a fost adus în New York, pentru a fi testat de formaţie. După ce Kirk a dus la bun sfârşit soloul la cântecul Seek and Destroy, Lars şi James au fost de acord că el este soluţia ideală pentru a fi chitaristul principal al Metallica.
